Flori, nuanțe și culori.

Când eram la grădiniță îmi plăcea să desenez, iubeam artele plastice. Și azi țin minte că am făcut odată după ore un tablou de toamnă din semințe de floarea-soarelui. Azi sună amuzant. Mai ieri eram, o adevărată provocare, un lucru complicat. Copiilor le place să fie implicați în lucruri de genul, adică proiecte, îi fac să se simtă așa importanți.

Cu gândul la trecut și la ce eram odată vreau să vorbesc de flori, culori și nuanțe. Femeile, bine defapt majoritatea, nu e cazul meu, iubesc florile. Florile reprezintă frumosul acestei lumi. Când mă gândesc la o floare, mă gândesc la ceva ce dă frumusețea unui loc. Am comparat mereu trecerea din această lume ca o rupere a unei flori. Mă gândeam că Dumnezeu vede oamenii ca pe niște flori din grădină…și apoi mă duceam cu gândul la mine și la ceea ce eu fac, realizând că atunci când merg într-o grădină smulg cea mai frumoasă floare pentru a o pune în vază. Cred că așa face și Dumnezeu cu oamenii, altfel nu îmi explic de ce oamenii frumoși trăiesc atât de puțin. Florile sunt semne, ale cui? Ale frumuseții. Cineva spunea că oamenii cu suflet frumos adoră florile… se prea poate.

Mă duc cu gândul la culori și realizez că în clasa întâi am desenat o floare în diverse culori. De ce? Pentru că așa mi-o imaginam eu frumoasă. Copiii văd diferit frumosul, ei au o viziune așa largă, ei nu se rezumă la o culoare, ei mereu le combină așa cum își doresc, așa cum le dă lor bine. Culorile sunt cele care ne fac să avem o altă viziune asupra lumii. M-am gândit în una dintre zile ce ciudată ar fi lumea, rezumată doar la alb sau negru. Uneori este necesară și nuanța de gri. Uneori este nevoie și de ideea yin&yang. Ce este yig&yang? Este un anume concept care susține că în fiecare rău există ceva bun și că în orice bine este puțin rău. Practic ei susțin echilibrul vieții. Nu poate fi totul roz azi și mâine totul negru. Culorile au mereu echilibrul lor, contrastul lor de parcă sunt în comparație cu viața.

Despre nuanțe am să vă spun foarte puține. Există diferență între culoare și nuanță? Desigur. Când ne gândim la nuanța ne referim la obţinerea prin virarea acesteia către o altă culoare. De pildă roşu -> portocaliu roşiatic -> portocaliu -> portocaliu gălbui -> galben. Pe când culoarea, reprezinăa totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le reflectă corpurile. Prea mult domeniu artistic pentru mine.

Cred că viața umană ar putea fi foarte scurt rezumată la aceste 3 lucruri, nuanțe care dau vieții un anumit curs. De pildă, copil fiind ,vezi pe mama făcând un lucru și îl faci și tu. Apoi culoarea, culoarea reprezintă lumina sufletească pe care poți să o emani. Unii oameni sunt buni, alții sunt mai puțin buni, dar nu uita, în tot răul există și un bine și viceversa. Apoi florile. Noi oamenii suntem niște flori. Trebuie să conștientizăm că nu tuturor le plac florile sau că nu la toți ne place același tip de floare. Dar, într-o grădină sunt oricâte tipuri de flori alege stăpânul acelei grădini. Aaa, da și va fi necesar să înțelegi că încă de la început ai fost o sămânță, iar dacă sămânța e de lalea, nu ai cum să fii panseluță. Bucură-te de ceea ce ești, conștientizează-ți timpul ce îți e menit pentru a da frumusețe lumii și colorează viața. Atât a ta, cât și a celor din jur.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *