Frica și drumul meu

În viață, mereu am fugit de anumite momente. De ce? Pentru că mi-a fost frică. Ce este frica? O neîncredere, un impediment, un obstacol într-o anumită cale, pe un anumit drum. Fie că ești copil, adult, sau un om cu o vârstă înaintată, ai cunoscut sau cunoști acest sentiment,această stare numită frică. Când eram mică, obinuiam să dorm cu lumina aprinsă pentru că îmi era frică de întuneric, apoi crescând mi-a fost frică să nu o dau în bară la anumite examene importante, să nu ratez oportunități. Ai auzit de frică de penibil? Frica de penibil este defapt un motiv, un motiv de a renunța, de a te opri din drum. Mereu când alegi să pornești pe o cale, să apuci un drum în viață este necesar să îți asumi și idea unui eșec. Ei bine, vezi tu, oamenii fricoși, nu doar că nu își asumă nimic, ei mai mult de atât se închid în ei atât de mult, încât nu își oferă nici măcar ocazia să încerce. Atunci când porți constant o frică cu tine, sufletul tău pare a fi legat de aceasta. În clipa în care îndraznești să dai piept în piept cu fricile tale, abia atunci vei fi cu adevărat liber.

Am să fac o confesiune. Am adorat exprimarea în modul acesta, adică text încă din clasele primare, dar niciodată nu am publicat ceva de frică. Suprinzător însă, a fost momentul în care cartea mea a ajuns în mâna criticilor, a oamenilor cu un bogat bagaj de cunoștințe literare. Am fost surprinsă să aflu că toți aceștia lăudau textul meu, munca mea. Morala? Nu vei știi niciodată, dacă ești sau nu bun într-un anumit domeniu dacă nu încerci să faci ceva remarcabil. Poate nu toți reusim să scriem, eu fac asta dar pe de altă parte sunt antitalent la desen. Fiecare avem un plus și un minus, trebuie doar să reusim să ne punem acel plus în valoare și să mascăm atât de bine acel minus încât cei din jur să creadă că el nici nu există. Nu arăta nimănui părțiile tale scadente.

Să revenim la frică… Frica reprezintă un capitol atâta de vast, atât de complex… Acum pot vorbi ușor despre acest subiect pentru că am reușit să înving teama, dar până în clipa în care decizi să stai față în față, cu tine și fricile tale, frica e de-a dreptul tulbulătoare. Am cunoscut persoane cărora le era frică că au să rămână singure o viață, de parcă fericirea vine la plic cu buletinul unei alte persoane…Am cunoscut oameni de-a dreptul talentați în multe domenii care nici măcar nu au încercat să își valorifice munca din teamă. Și până la urmă ce poate fi atât de rău? Oamenii, în final, te vor judeca oricum, fie că faci lucrurile ca la carte, fie că le faci în felul tău haotic. O dată ce reușești să fii atât de puternic încât să stai față în față cu teama și să o învingi realizezi că nimic din ce spune lumea nu mai are relevanță. Tocmai de aceea mereu am susținut idea unui target, nu alerga haotic prin viață, creează un scop, o țintă, cunoaște-ți prioritățiile. Iar după cum un bolnav nu poate să se vindece, până în momentul în care își recunoaște boala, nici un fricos nu are să biruie frica, dacă nu recunoaște că o are. Totul este despre asumare…

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *