Frumusețea clipelor grele.

Îmi place mereu să îmi acord libertate în gândire. De aceea mereu încerc să scriu haotic, gândindu-mă că subiectul despre care voi scrie va veni de la sine. Simt, însă că azi este necesar să vă vorbesc despre furtunile din timpul acestei călătorii, numite viață.

Ce este o furtună? Din punct de vedere științific, o furtună reprezintă un fenomen meteorologic, dar nu, nu despre acest fel de furtună vreau să vorbesc, voi vorbi metaforic, spunând că de fapt furtunile vieții sunt încercările prin care suntem nevoiți să trecem pentru a ne maturiza sau cum spuneau bătrânii noștri, pentru a ne căli. Furtuna reprezintă perioada din viață în care simți că parcă totul în jur e o mare, parcă totul din jur se scufundă, că totul e pierdut.

De unde știu când am trecut printr-o asemenea furtună? Din lăuntrul tău, acolo simți un moment care te-a modelat, care te-a modificat, care ți-a dăruit o altă viziune asupra vieții. Furtunile reprezintă crucea vieții noastre, e ușor să treci printr-o perioadă ușoară a vieții, dar atunci când simți, apăsând pe umerii tăi o povară, când simți că totul este ruinat, atunci, doar atunci știi că ești în mijlocul furtunii.

Au și părți frumoase aceste furtuni? Desigur, care este cea mai frumoasă parte a furtunii este curcubeul ce se arată în urma ei. Este acest fenomen optic, minunat care dă frumusețea vieții. Toți cunoaștem de mici că atunci când curcubeul apare, furtuna a încetat, vremea rea se retragere. Atunci când pe cer în orizont vezi curcubeul multicolor știi că tot greul a trecut, că această perioadă grea a trecut.

Și totuși ce să fac în timpul furtunii? Primesc de multe ori întrebarea aceasta și vreau să spun tuturor că eu nu am răspunsul acesta. În furtună este necesar să înveți să te bucuri, să înveți să vezi frumusețea furtunii. Unii ziceau că este necesar să dansezi în ploaie, în momentele dificile ale vieții nu mai ai tăria de a te bucura, pentru că simți că pierzi.

Vă dau un exemplu, trecem în literatură pentru că fiecare dintre noi cunoaștem opera lui IonCreangă şi anume „Povestea lui Harap-Alb”, acolo autorul subliniază lupta tânărului la fântână când își pierde identitatea în mijlocul încercărilor vieții. Naiv fiind, el crede la fel ca mulți dintre noi că toți cei din jur ne ajută, nu, oamenii care au să te ajute sunt puțini. Învață pe pielea altora, nu a pe a ta. Și am dorit să subliniez din lectură că este esențial să mai cazi uneori, esențial să pierzi identitatea în mijlocul furtunii pentru ca mai apoi să lupți să o recâștigi, asta e frumusețea vieții, lupta pentru a obține mai mult și mai mult.

Am trăit ani de zile crezând că a avea atitudinea unui preș e alegerea bună, realizând mai apoi că în mijlocul furtunii nu trebuie să lași pe cei din jur să își șteargă bocancii de tine, este necesar când simți furtuna puternică să deschizi o umbrelă. De ce umbrelă? Pentru a te proteja, pentru a-ți continua drumul. Cunosc unii oameni cărora le place să alerge prin ploaie, dacă asta simți, asta fă. Nu renunța, furtuna nu este veșnică este doar o perioadă de timp. Aaa, da, și nu uita că tot ce este în jur are nevoie de acea furtună, că pământul are nevoie de apă, că este necesară pentru sănătate.

Vezi frumusețea furtunii, aleargă uneori prin mijlocul încercărilor, știind că la un moment dat toate din jur vor avea un final, că orice încercare are o limită, că nimic nu este mai mult decât tu poți duce. Nu uita că viața e o călătorie, pe drum nu o să fie mereu soare, vei întâlni și clipe în care cerul va plânge, important este să nu renunți.  

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *