Gânduri de primăvară.

De fiecare data, când aud de primăvară, mă gândesc la renaștere, la culoarea perfectă a pomilor înfloriți și la jocurile copiilor. Putem vorbi de renaștere într-o perioadă de pandemie? Putem vorbi de culori perfecte și jocuri în perioade nefaste? Cu siguranță. Sufletul renaște o dată cu primăvara. Sunt sigură că știți tendința oamenilor la începutul acestui sezon, după o toamnă ce a așternut stratul multicolor de frunze aducând melancolia și nostalgia, dupa o iarnă în care frigul a căutat parcă să ne înghețe și ultima bucățică de suflet, apare primăvara. Primăvara este despre începuturi. Primăvara ai să vezi oamenii în mișcare, iesind afară, mișcându-se, făcând activități sportive, pentru că primăvara reprezintă o nouă șansă. Ce fel de șansă? O șansă la un nou început.  Un început în mijlocul unei perioade dificile? Da, de ce nu? Mie mereu mi-a plăcut să fiu diferită, mi-a plăcut să privesc partea pozitivă a situației, sperând la zile mai bune. Știam că dacă azi e înnorat, mâine are să apară și soarele.

Dar primăvara îmi inspiră liniște, pace, armonie. Ai tinde să spui că primăvara vine cu un zumzet specific care pune lumea în mișcare și nu, nu aș putea să te contrazic, dar sunt conștientă că în tot acest zumzet sufletul se înoiește și o face frumos. Primăvara, este despre liniștea sufletească. Și mereu mi-a plăcut să ies afară, să privesc cerul, copacii, păsărele, îmi inspirau pace, aromie. De multe ori, comparam viața cu acest anotimp… la naștere fiecare din noi apare ca un ghiocel mic, în urma iernii, după ce o femeie l-a purtat în pântec luni la rândul,  ghiocel înconjurat de frig, zăpadă, ca mai apoi să descopere căldura dulce a soarelui, care până la urmă reprezintă iubirea față de o persoană dragă, față de mediul care te înconjoară… Sună frumos nu? Dar tot ce se naște, trebuie la un moment dat trebuie să și moară. Așa că după perioada de creștere și glorie a florii, sau a omului, vine clipa în care apar primele semn ale trecerii trimpului, unele flori sunt smulse atât de fragede, altele îmbătrânesc fără a fi deranjate de nimeni. De ce pleacă unii oameni așa de vreme? Pentru că atunci când mergi în grădină se obișnuiește să fie smulse florile cele mai frumoase pentru a fi puse în fază sau dăruite cadou. De ce alte flori mor din cauza timpului? Pentru că ne este îngăduită o perioadă nouă ca persoane, perioadă în care suntem obligați să împrăștiem mireasmă, reamintind lumii că este primăvară, dar după trecerea acestui timp, suntem obligați să ne întoarcem în țărână pentru că din ea suntem creați. Am vorbit iarăși despre moarte… e necesar să conștientizăm că suntem mai aproape de acel moment cu fiecare zi. O dată am spus cuiva că nu mi-e frică de moarte pentru că nu am nimic de pierdut, iar persoana respectivă mi-a spus că eu dacă aș muri, m-as revedea acolo sus cu persoanele dragi, cu bunica care a plecat poate prea devreme și dacă am să trăiesc am și aici o grămadă de oameni minunați care îmi sunt alături. Cel mai important nu este când mori și cum mori.

 Dar primăvara în schimb este despre reînoire. Știu că sună ciudat să vorbim de noi șanse, într-o perioadă în care toată lumea este alarmată cu privire la viitor, dar este necesar, oamenii au nevoie să audă încurajări. Ok, nu putem iesi din casa datorită restricțiilor, dar când am mai avut ocazia să stăm atât de mult impreună cu toții? Când am mai avut ocazia să privim frumosul, nu te izola între 4 pereți așteptând să treacă timpul, lucrează ceva, fă ceva. Ieși pe balcon dacă stai la bloc, ieși la geam, ieși în curte și privește aceasta ca pe o oportunitate. Este o șansă să ne bucurăm de ce ne înconjoară. Multe persoane au construit case, clădiri, au investit în interior și nici măcar nu au apucat să se bucure de ele. Este momentul să o facem, trebuie să învățăm să privim frumos în tot ce ne înconjoară. Da întradevăr pare plictisitor să îți petreci zilnic timpul în casă, dar…unii nici măcar nu au o casă, iar tu ai. Ar trebui să ne oprim, să ne oprim din nemulțumirea de zi cu zi și să incepem să apreciem ceea ce avem, să nu uităm de asemenea, să amintim oamenilor de lângă noi cât de speciali sunt și faceți aceasta zilnic. Obișnuiam să zic mereu celui de lângă mine, ce mi-ar place să schimbe, sa modifice, să fie diferit, uitând să îi spun despre cât de special este. În clipa în care am ales să îi spun zilnic că este cel mai bun, relația noastră a devenit mai solidă. Cei din jurul nostru au nevoie să audă că sunt importanți, că fac lucrurile bine, au nevoie să audă că și dacă mai greșesc uneori în viziunea noastră ei rămân aceiași oameni dragi.

 Doresc ca o dată cu primăvara sufletul meu să prindă culoare, să înflorească, iar din rodul florii, din polen, albinuțele să facă mierea pentru iarnă, pentru clipa în care nu o să mai am putere să dau roadă.  Pentru că vine o clipa, în care oricât ai vrea, nu mai poți.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *