Justificări

Am vrut mereu să justific lucrurile, fie că a fost vorba de întrebarea clasică “De ce?“ pe care orice copil și-a pus-o la un moment dat cu privire la existența sa, până și atunci când era vorba de comportamentul altor persoane. Oamenii caută justificări, ale comportamentului, a unor răspunsuri ce le caută și a câte și mai câte.  

Dar știi care este frumusețea în căutarea unei justificări? Însuși ideea căutării. Viața ar fi mult prea plictisitoare fără idea unei căutări. Oamenii credeau că în viața trebuie să primești totul. Nicidecum. Frumusețea constă în a găsi tu, acel tot pe care se prea poate să îl cauți. Mai ții minte când erai copil și vă jucați în grup vânătoarea de comori? Despre aceasta este. Despre a vâna scopul, lucrul dorit. Când ne jucam, copii fiind ascunsă știam că trebuie să găsim o persoană pentru a câștiga jocul. Așa și aici. Justificarea tuturor lucrurilor se face doar în urma unei căutări. Dacă ne-am mulțumi doar cu niște răspunsuri clasice ar fi prea ușor și până la urmă ar fi lămurirea cuiva, nu a ta. Abia când începi să cauți răspunsurile proprii, vezi esențialul vieții.

Luând-o Biblic, Petru doar când a pășit pe ape a văzut puterea credinței, a dorinței de explorare. Și ai tinde să spui, da, dar eu nu sunt Petru. Dar în sufletul fiecăruia dintre noi se află un Petru. Un om care vrea un răspuns, un om care vrea să vadă că reușește, dar căreia îi e frică. Minunea în sine nu se află prin faptul că mergi pe ape, ci în faptul că credința te ajută să mergi pe ape. Auzisem o întâmplare a unui om ce zicea că el ar putea merge pe ape. Oamenii s-au aduant să îl vadă și el când a intrat în apă a căzut asemenea unui bolovan. Apoi după ce a arătat că nu reușește să meargă pe ape, a învinovățit pe cei care îl priveau că nu au avut credință. Și aici vreau să mă opresc. Când pleci în căutarea unui răspuns, a unei justificări, a ceva după care sufletul tău tânjește, trebuie să știi că doar credința ta contează, că doar părerea ta contează. Fiindcă s-ar putea să ții cont de cei din jur să îți pese atât de mult de părerea lor încât… pe val, în mijlocul căutării tale să începi să te scufunzi, gândindu-te la ce mic ești tu, la ce neînsemnat poți fi. Și da, îmi plac oamenii modești, dar nu îmi plac oamenii ce se lasă călcați în picioare. Aruncă îndoiala.

Nu știu ce cauți pe drum, nu știu de ce justificare ai nevoie, dar știu că viața începe cu adevărat, acolo unde frica este spulberată. Ți-e frică să știi adevărul în anumite situații? Foarte bine, dar ai putea trăi întreaga viață în minciună? Ai putea trăi știind că totul reprezintă doar ideea unui fake news? Știu,  știu că viața pare uneori nedreaptă, dar dacă ai întrebări, dacă încă nu ești lămurit în anumite situații, dacă nu știi exact cum sunt lucrurile sau de ce sunt lucrurile așa, trebuie să pornești. Unde? În căutarea răspunsurilor dorite, în drumul unde vei afla ceea ce își dorește sufletul tău, adică răspunsuri. Și da, va fi dificil, nimeni nu o să îți spună vreodată că o să fie ușor sau și dacă ar spune-o ar minți, dar hei, mai bine trăiești o viață în adevăr, având mereu justificări pentru lucruri, decât să trăiești în beznă.

Și un plus aici, este mai de folos să găsești justificări unor oameni vinovați, decât să acuzi un om nevinovat, asta pentru a cei care se grăbesc mereu să acuze. Cât pentru tine personal, gândește-te doar că o adevărată personalitate este un om care se dăruiește pe sine spre folosul altora și nu se justifică.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *