Mesajele

Am încercat tot timpul în scrierile mele să surprrind în mare parte viziunea mea asupra lumii, asupra a tot ceea ce mă înconjoară, cert este că tot ce avem în jurul nostru ne inspiră  cu ceva, la fel cum ghioceii vestesc primăvara, toate din jur au un mesaj pentru noi. Iar astăzi, vreau să vorbim despre mesaje, despre cum au ajuns mesajele text să ne influențeze vocabularul, dar și despre aspectele pe care mass-media le promovează.

Am urmărit recent pe instagram diversi bloggeri care au content de calitate, dar aleg să promoveze anumite produse pentru a avea un venit, evident, nimic greșit în aceasta, fiecare facem anumite reclame indirecte, uneori la anumite produse. Să fii blogger înseamnă o asumare, îți asumi ceea ce spui, ceea ce promovezi sau chiar părerea. Dar nu, nu, despre aceasta am să vorbesc azi. Să revenim la mesaje, știu că obișnuim să ne gândim la cele de tip text, transmise pe telefon, dar de-a lungul timpului oamenii și-au transmis diverse mesaje, directe sau indirecte. Evident că viața a luat o altă direcție atunci când a apărut posibilitatea de a vorbi online.

Mai întâi vreau să revin la ideea că toate din jur au un mesaj pentru noi. Într-una din zile stăteam și priveam grădina și mă gândeam că deseori sunt asemenea acelui lut, dacă nu aș fi modelat și trecut prin diverse procedee, aș da celor din jur doar burieni nefolositoare. Mesajele vor fi mereu în lucruri cu ființă sau fără ființă. Ele sunt deseori un strigăt. Al cui? Al naturii, a tot ceea ce ne înconjoară. Când copacii îmbracă haina ruginie este un mesaj din partea naturii că se apropie anotimpul toamna. Am devenit surzi și orbi la asemenea mesaje, considerându-le neimportante. Viața noastră a devenit, nu doar o drumeție de care ar trebui să ne bucurăm admirând peisajele, a devenit o robie. Cine ne robește? Timpul, de cele mai multe ori. De aceea îmi susțin în continuare ideea că această carantină ne-a făcut mai mult bine, decât rău. Ne-a oferit ocazia de a avea timp. Pentru ce? Pentru a face toate lucrurile la care doar visam înainte. De mult timp visez să stau în curte, să scriu ce simt în adierea vântului, pe leagăn, lăsându-mi imaginația să zboare. În mod normal, aș fi scris în pauzele dintre ore, în drumul spre casa cu trenul, nicidecum în aer liber, nefiind presată de nici o împrejurare. Sunt sigură că la fel ca mine, mai sunt mulți alții, care au visat din suflet la un asemenea moment. Când iei o pauză, fizic, sufletul ia o gură de aer. Această gură de aer este asemenea unui izvor în mijlocul deșertului. Concluzia acestei idei? Ia-ți timp să asculți tot din jurul tău, parcă ar vrea să îți transmită ceva, iar tu? Tu alergi… mereu plin de gânduri, mereu obosit și schingiuindu-ți sufletul. Și ţine minte, sufletul tău este tot ceea ce rămâne după moarte. Hrănește-l

Pe de altă parte, a apărut tehnologia care ne-a dat ocazia să vorbim în mediul online, care ne-a făcut cunoscută o platformă prin care pot conversa și oamenii timizi. Până aici, totul e bine, nu? Da, dar, cred că timiditatea odată și odată trebuie depășită, iar mesajele text nu oferă ocazia aceasta. De multe ori, am preferat mesajele text pentru că îmi ofereau posibiliatetea să gândesc de două sau chiar de mai multe ori înainte de a spune ceva, avantaj. Dar în mediul online, în spatele ecranului putem să fim cine ne dorim să fim, dar  nu întotdeauna ceea ce suntem și aici e problema. Este o greșeală să vrei să te ascunzi, să vrei să te dai drept altcineva. Oamenii care sunt meniți să îți fie alături, vor fi acolo oricum, de restul nu ar trebui să îți pese, nu e ca și cum trebuie să ai o persoană și pentru aceasta trebuie să te schimbi tu definitiv. E deplasată această gândire. Plus că poți să te dai drept altcineva o lună, două, trei, dar nu o viață. La un anumit moment tu, acel tu, pe care încerci să îl ascunzi va ieși la iveală. Concluzia și aici, nu? Nu ar trebui să te dai drept altcineva, doar pentru că un ecran îți oferă posibilitatea aceasta. Viața oferă mult mai multe posibilități sau chiar șanse. Și am să menționez doar o singură șansă minunată pe care viața ți-o oferă. E vorba despre șansa de a fi tu și a vedea ce oameni rămân atunci lângă tine, pentru că toți își doresc să îți fie aproape când treci printre flori, dar atunci când împrejurările te forțează să treci prin flăcări cine va fi acolo? Doar cei care te-au iubit exact pentru cum erai tu și pentru ce erai tu.

Cam așa stau lucrurile cu mesajele, au avantaje, desigur, ne ajută să ne conectăm cu persoanele dragi plecate în străinătate sau în alte părți, dar niciodată nu ne dau posibilitatea să simțim ceea ce simțim, face to face, lângă o persoană, lângă cineva drag. Mesajele sunt o formă de a alina dorul, sunt ca și un pansament temporar, dar va trebui să știi că nu poți trăi cu acel pansament toată viața, că odată și  odată va fi necesar să lași rana în aer, să se vindece. Minunat lucru, nu? Minunat cum, în viață toate lucrurile bune, necesită timp. Cât despre ceea ce ne înconjoară, natura este uimitoare, aș fi vrut să rămân copil toată viața, doar pentru a înțelege minunatul mod în care natura vorbește.

Și totuși care e partea frumoasă la mesaje? Atunci când îți oferi libertatea de a fi tu în mesaje și le păstrezi, atunci când le recitești peste ani îți dai seama ce frumos ai crescut, ce mult te-ai schimbat, vezi procesul tău de maturizare clar. Iar ca un sfat…vă spun că nu este mereu bine să zicem oamenilor ceea ce avem pe inima, dar ceea ce este esențial este să căutăm mereu când spunem, să spunem ce avem, nu ceva ce nu există.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *