Obișnuiesc să scriu…

E destul de dificil atunci când scrii să nu abordezi o anumită temă care reprezintă tema de suflet, a ta ca blogger. Eu obișnuiesc să scriu despre viață. Obișnuiesc să fac trimiteri la ideea vieții, iar azi vreau să mă justific. Cred că oamenii trebuie să știe de ce scriu despre asta, mai direct sau mai subtil, inserând ideea vieții.

Când eram mică, cei din jur obișnuiau să afirme “Așa este în viață” sau “Asta este“, în mintea mea întipărindu-se ideea unei vieți care își poate exprima opinia la fel de bine ca o persoană. Și am rămas cu acest gând. Desigur de-a lungul timpul s-a cizelat, înțelegând că nu poți învinovăți viața pentru greșelile tale, că trebuie să dai dovadă de asumare. Dar există și lucruri esențiale, lucruri ce nu depind de noi. Dacă moare o persoană, nu e vina ei, asta în caz că nu vorbim despre sinucidere, dar e ceva care vine inevitabil, pentru că odată ce există viață, moartea pândește. Dar nu, nu doresc să vă sperii, dădeam un exemplu doar, unul pe cât de banal, pe atât de adevărat. Dacă în schimb eu mă lovesc intenționat și învinuiesc viața este o exploatare. Viața nu este vinovată pentru greșelile noastre făcute în mod conștient, dar ea poate fi vinovată pentru ceea ce noi nu facem, pentru ceea ce pur și simplu se întâmplă.

Îmi place să duc ideile mele cu gândul la viață de cele mai multe ori ca o resemnare sau ca un vinovat. Mereu mi-a plăcut să caut un vinovat și să nu îmi asum întreaga vină. Dar este normal, nu? Când suntem copii și suntem pedepsiți pare mai ușoară pedeapsa atunci când este pentru 2 persoane, deoarece cel de lângă tine îți înțelege durerea, iar oamenii caută asta. Oamenii obișnuiesc să caute înțelegere, compasiune, dragoste. Nu că ar fi ceva rău, dar în referințele mele cu privire la viață am dorit să arăt că totuși, pe lângă rațiune există un capitol atât de vast, care ar putea umple pagini și pagini.

Dar viața e un dar și mie îmi plac la nebunie cadourile. Vii în lume ca un dar pentru părinți, investești în tot ceea ce îți dorești pentru a pleca din lume cu mâinile goale, fiindcă orice dar la un moment dat se degradează. Fiindcă lucrurile nu rezistă în timp, iar viața este un dar pe o perioadă de timp, pe care noi nu o cunoaștem, dar știm că există și ar trebui să ne bucurăm de acest dar până nu devine prea târziu.

Scriu făcând referire la viață sau scriu chiar despre viață, fiindcă încă mă comport copilărește. Sau… pentru că încă sunt un copil, unul care caută vinovați atunci când ceva nu merge bine, dar care poate cu puțină străduință să înțeleagă că o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată. Profită de viața pe care o ai. Nu avem certitudinea unei zile de mâine niciodată. Profiă de oamenii dragi pe care îi ai în preajmă. S-ar putea mâine să te trezești și să îți lipsească, fiindcă darul lor… s-a degradat. De aceea susțin mereu ideea unei trăiri în armonie, cu tine însuți, cu cei din jur. Viața este mult prea scurtă pentru rivalități, pentru orgolii, pentru tot ceea ce reprezintă partea întunecată a acestui drum, numit viață.

Viața trece, de cele mai multe ori trece în ritmul său alert pe lângă noi. Și ce e cel mai trist este că noi nu conștientizăm la timp acest lucru. Ați văzut oameni care ziceau că mai ieri erau tineri? Și azi spun că au o vârstă ce pare atât de înaintată pentru tineri. Am uitat. În drumul nostru în viață am uitat cele mai mărețe vise undeva în colțul care era cândva plin de jucării și ne-am aruncat. Unde? În brațele unei vieți condusă de scopuri, de principii, de materalism constant. Și nu este neapărat ceva rău să avem această latură, doar că undeva în adâncul sufletului nostru copilăria ar trebui păstrată etern.

Iar acum întrebarea copilăriei “De ce?“, ce va primi răspunsul într-o scurtă recapitulare. Scriu despre viață pentru că îmi doresc să nu uit faptul că aceasta este trecătoare. Scriu despre ea, deoarece o văd ca un drum care mă va duce pe cele mai frumoase tărmuri, scriu despre viață, deoarece încă caut vinovați pentru greșelile pe care deseori nu mi le atribui. Iar un ultim gând, ce nu a fost menționat mai sus, scriu despre viață, vreau să o urmez după ceea ce eu simt, nu după părerea altora, deoarece viața condusă de opiniile celor din jur este doar o sclavie.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *