Relaționare…

Am avut o perioadă în care m-a cuprins dorul, în care parcă amintirile veneau cu năvala, perioadă în care totul părea că așteaptă ceva, o clipă, un moment în care să îi redau înviorarea. De multe ori visam cu ochii deschiși la o evadare, undeva, unde timpul nu mai contează, undeva unde pot fi eu, fără a fi crititcată, pentru că mi se părea normal să fiu eu.

În viață, lucrurile nu stau tocmai așa. Dacă azi e soare, mâine te poți trezi într-o zi furtunoasă, în care tot ce vrei să faci este să privești cum trece timpul și soarele reapare. E normal. Dar astăzi vreau să vorbim despre relațiile dintre oameni, despre cum ajungem să folosim anumite relații, despre cum se destramă anumite relații.

Dacă mă duc cu gândul în spate, îmi amintesc că am avut o prietenă, cu care în ziua de azi nici măcar nu mă mai salut. Cumva prietenia noastră s-a pierdut pe drum. De ce? Din prea mult orgoliu, din dorința de a fi unul din cei doi ai prieteniei, superior.

De-a lungul timpului formăm diverse relații, de prietenie, de iubire, familiare. Și ajungem să fim legați de oamenii cu care am creat aceste relații sau poate mai mult decât legați, dependenți, într-o oarecare măsură. Niciodată nu mi-a plăct să spun ceva despre dependențe până când un prieten mi-a zis că există și dependențe bune, pozitive. De atunci am vorbit puțin mai cu nonșalanță despre dependențe.

Revenind la relații, ideea unei relații de prietenie e bună, omul nu poate trăi singur. Sau cel puțin nu îi face bine traiul în singurătate prea mult. Să ai prieteni este ceva de-a dreptul minunat, dar să ai prieteni pe care ești sigur că te poți baza, prieteni care vor fi acolo pentru tine, oameni care îți doresc binele. Aaa, da și aici trebuie și atenție, pentru că nu toți cei ce spun că îți doresc binele o și fac. Trebuie să conștientizezi asta. Așadar, relațiile de prietenie sunt minunate, cât timp au la bază sinceritate, încrederea, practic principii solide. Vorbesc greu de prietenie, pentru că avusesem o altă prietenă pe care o rugasem să nu spună nimănui un anumit lucru, și ea a făcut-o. Automat în acel moment, în ochii mei, s-a schimbat viziunea mea asupra ei. Concluzia? Prietenia bazată pe principii solide, lipsită de interese este cel mai frumos lucru pe care un pământean îl poate avea.

Apoi, să vorbim despre iubire. Capitol atât de vast, de altfel. Iubirea trebuie să fie sinceră, mereu am considerat că persoana de lângă tine trebuie să fie cel mai bun prieten pe care îl ai. Mereu am considerat că iubitul/iubita trebuie să fie persoana, lângă care să ai parte de libera exprimare. Iubirea reprezintă cel mai frumos sentiment, doar că ce e trist e că odată cu iubirea trebuie să îți asumi că ai putea fi rănit, ai putea fi deranjat de anumite gesturi ale celui de lângă tine. Atunci când vorbim de iubire e necesar să conștientizăm că e vorba de două elemente din lumi diferite care încearcă să fie una.

Dacă tot vorbim de relații am să fac o scurtă paranteză referitor la relațiile dintre profesori și elevi, toți spun că acestea ar trebui să fie de prietenie, caz destul de vizibil în cazul profesorilor care abia au intrat în sistemul de învățământ. Cum rămâne însă, cu cei care nu fac asta? Cum rămâne cu profesorii care doar își impun autoritatea, fără a conta ce simte elevul? Deocamdată este necesar ca elevi să ne resemnăm, realizând că un om care a predat 30 de ani pe anumite criterii nu are să se schimbe, nu acum. Da și mai mult e necesar să știi care sunt persoanele de care te poți apropia spunându-le problemele sau nelămuririle tale.

Am cunoscut profesoare care de-a lungul timpului au devenit mai mult decât profesoarele mele, ci prietenele mele. Am avut zi în care mi-am petrecut pauza cu una dintre profesoare spunându-i problemele mele, mai mult, am avut profesoare care mi-au dat cele mai solide sfaturi. Și așa cred că ar trebui să fie normal, profesorii și elevii să fie prieteni.

Vreau să mai ating un punct tipic perioadei adolescentine referitor la relații. De multe ori când vine vorba de o despărțire, nu ne acordăm timp pentru a ne vindeca, ne aruncăm într-o altă relație. E destul de recentă o piesă a Deliei, care spunea că nu are să se îndrăgostească de un pasament, deși este fix ceea ce are nevoie în acel moment. Obișnuim să folosim anumiți oameni noi pentru a ascunde răni din trecut. Am învățat că nimeni nu merită asta. Dacă simți ceva pentru un om, spune-i. Dar nu folosi niciodată un om doar pentru a masca o rană. Un pansament e necesar schimbat uneori, iar oamenii nu pot fi folosiți așa. Nimeni nu îți dă dreptul să te joci cu sentimentele unui om, doar pentru că așa vrei tu. Nimeni nu îți dă voie să te folosești de cei din jur.

La final, am să vă spun că suntem niște ființe atât de norocoase, pentru că avem ocazia să alegem, să ne folosim de rațiune. Relațiile se referă la conviețuirea alături de o altă persoană, impune-ți mereu respectul față de cei din jurul tău, fii un om de valoare, lumea e sătulă de lucruri ieftine. Fii un așa cum ai dori să fie ceilalți cu tine. Iar dacă până azi ai crezut că poți să te vindeci de anumite răni ale trecutului cu ajutorul oameniilor, îți las un pont, timpul vindecă totul. Doar acordă-ți-l.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *