Să nu rămâi în zona de confort toată viața.

Când vine vorba de comoditate, ar fi lejer să spunem că pentru mulți dintre noi au devenit un mod de trai. De ce zic asta? Pentru că, pare, mult mai simplu să stai în fotoliul tău, decât să te ridici și să ai parte de hate din partea oamenilor.

Pentru mulți, comoditatea a devenit un mod de a trăi și voi spune categoric că este greșit acest lucru. E greșit să crezi că dacă vei sta în izolarea ta, în siguranță, vei fi protejat. Oamenii, oricum se vor lega de anumite aspecte ale vieții tale, ale drumului tău, a tot ceea ce înseamnă tu. Să trăiești în propria comoditate mi se pare o stare infernală.

Ce este comoditatea? Comoditatea reprezintă modul în care trăiești viața confortabil, fără prea multă activitate. Am să vă dau un exemplu. Eu la școală, când sunt rugată să mă implic într-un anumit proiect sau în viață și refuz, dau dovadă de comoditate. Pentru a ieși din starea de comoditate este necesar să faci ceva, ceva diferit. Dacă continui să trăiești în rutină, dai dovadă doar de comoditate.

Spre a stăpâni propria fire este necesar renunțarea la comoditate. Ce am vrut să zic cu asta? Am vrut să spun că atunci când alegi să ieși din zona de confort, alegi să renunți la comoditate și să faci ceva remarcabil. De ce spun că poți face ceva remarcabil? Pentru că oamenii de-a lungul timpului și-au dorit din răsputeri să ajungă să își stăpânească propria persoană. Se spune că cel care reusește să se stăpânească, poate orice sau pur și simplu duceți-vă cu gândul la literatură, la Otilia și Felix. Otilia îi spune astfel lui Felix “Cine a fost în stare de atâta stăpânire e capabil să învingă şi o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor“, subliniind ideea stăpânirii ca fiind o armă atât de importantă pentru fericirea ce o poți avea în viitor.

Dar azi vorbim de comoditate, de oamenii care preferă simplitatea și monotonia canapelei din mijlocul sufrageriei, în defavoarea naturii. Vorbim de persoanele care aleg să privească tavanul, în loc să privească cerul. Aceste persoane cred că au avut parte de suferințe, pot fi persoanele care au încercat și au eșuat sau persoane care pur și simplu s-au atrofiat. Există și așa ceva? Desigur, la fel cum muschii se atrofiază, atunci când nu sunt folosiți, așa și anumite valori. Ce nu folosești în viață, pierzi. De ce zic asta? Pentru că este esențial. E esențial să mergi să faci ceva cât timp ești tânăr. Va fi prea târziu la o vârstă înaintată, crezând că vei ajunge Colonel Sanders. Pentru a fi acel Colonel mai întâi trebuie să simți gustul eșecului pe un alt domeniu și vă las doar exemplul lui Sanders a cărui motel a ars din temelii.

Succesul necesită eforturi, necesită trecerea prin anumite eșecuri, necesită de multe ori suferință. Gândiți-vă la copii atunci când își doresc ceva, un telefon de pildă, ei dacă îl primesc așa când, cum și pe care și-l doresc nu apreciază. Pe moment pare uimitor, dar după încep să se sature și își doresc altceva, dar când ei muncesc pentru obiectul dorit prețuiesc altfel. Așa este și cu viața, nu am ști să ne bucurăm de frumusețea ei, dacă nu vom trece și prin clipe mai puțin frumoase.

Practic va trebui să înțelegi pe drumul vieții că au să apară destul de multe eșecuri, iar când decizi să mergi pe un anumit drum, când decizi să părăsești confortul, trebuie să îți iei în calcul și ideea unui eșec ce ar putea veni. De pildă, eu fac un anumit proiect și nu primesc premiu pentru el, dar eu am muncit la el. Va trebuie să înțeleg că poate nu din prima drumurile îmi vor fi deschise, dar voi munci pentru perfecțiune, tânjind la ziua în care voi reuși, deoarece victoria iubește pregătirea. Ia eșecurile vieții ca fiind niște șanse spre perfecțiune, nicidecum niște clipe în care te plafonezi.

La final, vreau să vă spun că mult prea mulți au ales comoditatea, nu fi ca toți cei din jurul tău doar pentru că aceasta se promovează. Și pe drumul tău va fi necesar să înțelegi că adevăratul caracter al tău nu se conturează în momentele de comoditate și în clipele schimbării, în acele clipe când realizezi că trebui să faci ceva diferit, că mai mult trebuie să faci ceva pentru tine, pentru cei din jur, pentru ceea ce iubești. Ai o pasiune? Dezvolt-o. Ai un vis? Fă-l să devină realitate. Totul e cu putință atunci când decizi să te ridici și să iei viața în propriile mâini. Nimic nu cade din cer, dar dacă duci destul de sus pe munte tu poți ajunge la cer. Cerul nu e limita, ci doar o poartă spre un nou tărâm, tărâm ce abia așteaptă să fie descoperit.

 “Asta ne omoară pe toţi: ZONA DE CONFORT. Un nume aparent nevinovat… CONFORT. Confortul e plăcut. Să fii în zona lui e minunat. E călduţ. E locul din care nu mai vrei să pleci. E locul pentru care de fapt munceşti, lupţi şi visezi. Să fii în acel loc în care problemele au dispărut, nu există suferinţă de niciun fel, totul este bine, pozitiv. Ei bine, când simţi că totul este bine, că nu doare nimic şi lucrurile arată bine, atunci începe DECĂDEREA TA. Nu am vrut să cred şi să accept asta multă vreme. Zona de confort este un asasin deghizat într-un prieten. Zona de confort este sirenă ce te ademeneşte cu cântecul ei şi apoi te trage la fundul mării unde te îneacă. Zona de confort este calul troian pentru care spargi singur zidurile cetăţii tale şi pentru care inviţi distrugerea ta de bunăvoie şi nesilit de nimeni. “

                                                                             -Pera Novacovici

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *