Timp și gânduri.

Contrastul dintre noapte și zi, soare și umbră, mi-a făcut mereu inima să salte. Parcă ziua ai parte de o viață, iar seara sub lumina palidă a lunii, ai ocazia să pășești pe un alt tip de tărâm. Ciudat nu? Se prea poate. Dar odată cu fiecare zi trecută, odată cu fiecare noapte ce vine cu liniștea sa, noi trecem. Avem tendința de a ne lăsa inima cuprinsă de descurajare. Crezând că odată cu timpul noi trecem și pierdem din vedere așa multe. Azi știu că timpul îmi oferă șansa de a fi cea mai bună variantă a mea.

Atunci când ești copil vrei să te faci mare, de ce? Pentru a ajunge, doctoriță cum visează majoritatea fetelor, șofer, cum visează baieții. Și crești și te faci mare fără a ști măcar că trăiești cea mai frumoasă perioadă a vieții. Crești și crescând, îți dai seama cât de mult s-a învechit haina de medic la care visai, cât de departe de casa te-ar ține visul cu șoferia. Și atunci, fix în acel moment realizezi că ai crescut, că visele au crescut odată cu tine. Și repet, nu e neapărat ceva rău în asta. Atunci când crești, începi să te descoperi pe tine.

Aaa, da și apoi adolescența. Adolescența care vine și ea cu visele ei, cu ideile ei. În perioada adolescenței cred că avem cele mai multe și mai puternice vise. Și e frumos. E frumos chiar și în momentele în care nu știi ce ai să faci, frumos și atunci când nu vezi drumul. Pentru că atunci când nu reusești să vezi un drum bine și frumos delimitat, îți dai seama că poate chiar și în pustiu e o cale.

După adolescență vine perioada în care cauți un echilibru în viața sau o siguranță și asta e ceva bun. Și ce e bun trece repede. Ați auzit persoane pe la 50 de ani care ziceau că așa au zburat anii? Cu siguranță da. De ce spun acești oameni asta? Pentru că viața adesea o duce în ideea Fast&Furious. Trece repede timpul, e drept. Dar cine suntem noi să avem puterea de a-l opri? Cine suntem noi de a putea face ceva timpului? Răspuns, nimeni. E ca și cum te-ai lupta contra legii gravitației. Nu ai cum să o învingi.

Dacă tot nu pot face nimic timpului care își face mersul său. Ce pot face pentru mine? Trăiește frumos. Dacă totuși viața aceasta este așa scurtă, trăiește-o, astfel încât, dacă ajungi la bătrânețe, să nu plictisești nepoții cu poveștile tale, ci să îi ți cu sufletul la gură. Cum poți face asta? Făcând mereu ceea ce simți, nu contează dacă e greșit. Nimeni nu pune bolobocul pe ceea ce tu ai făcut în viața asta. Și ce e și mai ciudat este că oamenii oricum judecă. Depinde de tine ce preferi. Dorești să fii judecat pentru că ai făcut ce ai vrut/ simțit tu sau pentru că ai făcut planul altora? Rămâne să îți răspunzi singur acestei întrebări, întrebări care de altfel au măcinat oameni de-a lungul istoriei.

Hai să învățăm ceva de la acest termen de timp. Timpul trece indiferent că îmi place mie sau nu, el își face mereu drumul său ducându-ne mai aproape de finalul acestei vieți. Timpul nu se schimbă doar pentru că mie nu îmi convine ceva. Fă la fel. Dacă celor din jur nu le place ceea ce ești tu, tu continuă drumul. Nu toți te vor iubi. La fel ca noțiunea timpului pentru unii e grabă, pentru alții e bine și unii așteaptă să mai treacă o zi, să vină alta. Așa e și cu oamenii din jur, pentru unii e important să te schimbe în grabă, să te facă să fii ceea ce nu ești. Evită astfel de oameni. Apoi există o idee a unor oameni pentru care totul este bine, oameni optimiști, genul de oameni pe care vrei să îi ai aproape. Și oamenii care pur și simplu trec prin viață fără sens. Sună urât, dar există astfel de persoane. Iar dacă încă în drumul tău nu ai găsit un scop grăbește-te să o faci. E mult mai ușor să mergi pe un drum a cărui destinație o ai în minte, decât să mergi haotic.

Timpul trece e adevărat, o să rămână milioane de amintiri. Dacă timpul trece fă-ți amintiri frumoase, fă-ți la bază niște gânduri bune, nu trece și tu pur și simplu odată cu timpul, ci fă ceva util. Îmbogățește-te. Sufletește, devin-o, un om bogat, un om care are ce oferi altora, un om ce cunoaște valoarea unei clipe, un om care nu renunță. Fii acel om care știe pentru ce trăiește.

Nu contează cât trăiești, ci cum trăieşti.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *